Când ştii ce-i gustul morţii,nu mai poţi crede că ai trăit vreodată fară să-l cunoşti.Sau că ai trecut cândva cu ochii închişi prin dulceaţa peisajelor de agonie.Sunt după amieze de toamnă melancolice, încât ţi se opreşte respiraţia pe ruina timpului şi nici un fior nu mai poate însufleţi zâmbetul pierdut în absenţa eternităţii!Dacă tot ce există nu m-ar face să sufăr,oare cum aş putea să mă mai sufăr pe mine însămi?
Suntem superiori morţii doar în dorinţa de-a muri,căci ne murim moartea trăind!....În patimile vidului,doar zâmbetul cenuşiu al ceţii mai însufleţeşte descompunerea măreaţa şi funebră .Singurătatea nu te învaţă că eşti singur,ci singurul !Lumea nu-i decât un Nicăieri universal.De aceea,n-ai unde să te duci niciodată !
Cioran.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu