Numai copiii

“eu vreau să ştiu ce e acolo în întuneric, în ascunzişu care-l deosebeşte pe om de bou. Că omu iubeşte stânjeneii şi bou mănâncă iarbă. Fiecare om, camarade, şi fiecare femeie, părerea mea, are o cutie secretă. Acolo e sufletu şi moartea. Pui mereu pe fundu casetei sau între pereţii ei, care-s făcuţi din foiţă de carne, şi nu scoţi, pentru că ţi-e frică să dai la iveală. Eu am vrut să văd ce e înăuntru, ia să scot eu, zic, să pun pe masă, fapt cu fapt, să înşir toate porcăriile, să scuip pe ele şi să torn în locul lor lapte dulce. Nu s-a putut, nu-ţi dă mâna să scoţi. Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da le vine rându şi lor...”


         Fanus Neagu, Îngerul a strigat.

Ruga pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viată n-am fost decât ce sunt —
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt…

Minulescu.

Aroma de cafea

Un bărbat dintr-un bar m-a întrebat odată ce gust au cărţile "aşa,în general".Aveam un răspuns deja pregătit,însă,ca să nu se simtă complet aiurea,m-am făcut că rămân câteva clipe pe gânduri înainte de a-i răspunde:"Dragă prietene,dată fiind prăpastia ce desparte toate experienţele tale de ale mele,pot să-ţi spun că nu există decât o singură aromă aparte care se apropie cât de cât de cea a cărţilor,şi anume aroma de cafea"

Aventuri solitare

 O dată mai mult, înţeleg de ce iubesc marea cum iubeşti o femeie. Dar o iubesc şi ca pe un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea nu e din nici un secol. Şi n-are amintiri. Uneori, mă simt chiar puţin caraghios aici cu specialitatea mea de "rentier" al memoriei.....
Bineînţeles, lumea nu arată ca o plajă, vara. Pe o plajă, pe cine să ierţi şi de ce? Pentru ce păcat, pentru ce mârşăvie? Şi de ce anume să te căieşti? Toate vorbele mari, virtute, umilinţă, devin vagi aici. Nimeni nu e umil la mare. Nimeni nu mai e preocupat de avertismentul Eclesiastului. Zădărnicie? Poate. Dar nu aici, unde moartea nu înseamnă nimic. Numai iubirea e tragică. Viaţa capătă sens doar prin ceea ce iubeşti şi prin suferinţa că ai la dispoziţie un timp limitat pentru a nu irosi această şansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăieşti din plin şi ceea ce nu poţi obţine. Dacă nu, unica şansă e să fii idiot.

Octavian Paler.

Vine...vine(ri) !

- De ce ţi-e drag tocmai el?
 - Aşa s-a întâmplat. Într-o zi, nu ştiu cum, parcă  s-a răspândit în fiinţa mea întreagă  o mireasmă  îmbătătoare şi dulce. Un nume a început să  mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu ştiu ce s-a întâmplat. Poate că  ştie el. El ştie tot…
 - Şi tu ce ştii ?
 - Îl iubesc.
 - Şi toată ziua ce faci?
 - Îl aştept.
 - Şi când vine?
 - Mă  odihnesc în braţele lui.
 - Eşti atât de obosită ?
 - Da, e chinuitor, istovitor să  aştepţi!
 - Atunci, eşti nefericită .
 - Nu! Fiindcă  vine…

Cella Serghi ,Cartea Mironei.

Dacă...

Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o papuşă de cârpă şi mi-ar dărui un pic de viaţă, s-ar putea să nu-i spun tot ce gândesc, în definitiv. Aş gândi tot ce spun.
Aş da preţ lucrurilor nu pentru cât valorează, ci pentru ce semnifică ele.
Aş dormi puţin, aş visa mai mult, înteleg că pentru fiecare minut când  închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş deştepta când ceilalţi dorm.
Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi ce m-aş bucura de-o buna îngheţată de ciocolată!
Dacă Dumnezeu m-ar cinsti cu un crâmpei de viaţă, m-aş  îmbrăca simplu şi m-aş arunca pe brânci la pământ. Lăsând descoperit nu numai corpul meu, ci şi sufletul.
Doamne, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe gheaţă şi aş aştepta sa răsară soarele.

Gabriel Garcia Marquez ,  Papuşa de cârpă .

Doar trupul....

      "Doar trupul îmbătrâneşte,ferecând pe veci tinereţea în interiorul spectrului nerăbdator pe care noi îl   numim suflet"

            I.Teodoreanu