perpetuum mobile

Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte.
Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?

miercuri, 24 aprilie 2013

Vine...vine(ri) !



- De ce ţi-e drag tocmai el?
 - Aşa s-a întâmplat. Într-o zi, nu ştiu cum, parcă  s-a răspândit în fiinţa mea întreagă  o mireasmă  îmbătătoare şi dulce. Un nume a început să  mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu ştiu ce s-a întâmplat. Poate că  ştie el. El ştie tot…
 - Şi tu ce ştii ?
 - Îl iubesc.
 - Şi toată ziua ce faci?
 - Îl aştept.
 - Şi când vine?
 - Mă  odihnesc în braţele lui.
 - Eşti atât de obosită ?
 - Da, e chinuitor, istovitor să  aştepţi!
 - Atunci, eşti nefericită .
 - Nu! Fiindcă  vine…

Cella Serghi ,Cartea Mironei.

Un comentariu: