perpetuum mobile
Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte.
Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?
Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?
miercuri, 17 aprilie 2013
Continuarea ultimei păpuşi
" Păpuşa e una din nevoile cele mai mari şi totodată unul din cele mai încantătoare instincte ale copilăriei unei femei . Tot viitorul femeii e aici , în a îngriji , a înveşmânta , a găti , a îmbrăca , a dezbrăca , a îmbrăca din nou , a învăţa , a certa niţel , a legăna , a dezmierda , a adormi şi a-şi închipui că un lucru oarecare e cineva . Tot visând şi gândind , croind mici veşminte şi scutece , cosând rochiţe , bluze , pieptăraşe , copilul se preschimbă în fetiţă , fetiţa în fată , fata în femeie . Primul ei copil e continuarea ultimei păpuşi .
O fetiţă fară papuşă e aproape tot atat de nenorocită şi tot atat de nesuferită ca o femeie fară copii . "
Victor Hugo, Mizerabilii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu