" Există clipe în care viitorul îi apare omului atât de întunecat, încât acesta se teme să-şi îndrepte spre el privirile lăuntrice, îşi întrerupe cu totul activitatea minţii şi se străduieşte a se convinge pe sine că viitorul nu va fi, iar trecutul nici n-a fost. În asemenea clipe, când cugetul nu deliberează înaintea fiecarui act de voinţa, iar singurele resorturi ale vieţii sunt instinctele, înţeleg de ce, sub puterea curiozităţii instinctuale şi a aceleiaşi absenţe a raţiunii, omul găseşte un fel de plăcere în a se opri chiar la marginea prăpastiei şi a se întreba: ce-ar fi să m-arunc în ea? Ori în a-şi duce la tâmplă ţeava pistolului încărcat şi a spune: ce-ar fi dac-aş apăsa pe trăgaci? "
Lev Tolstoi - Copilăria.Adolescenţa.Tinereţea,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu